Restaurantul Japonez Tokyo , Hasdeu, Cluj

Tokyo - japan stylee, Str. Marinescu, Cluj-Napoca

chéz Claudia

Mda, cineva trebuie totusi si sa scrie despre restaurantul cu pricina, caci Ionel, fire sensibila ( cine il cunoaste bine stie exact despre ce vorbesc!!!) s-a lasat dus de valul poetic al suavitatii japoneze intrinseci serpuind printre meandrele concretului, de gingasia florii de cires si implicit a piciorului de crab si asa mai departe si m-a lasat pe mine sa povestesc concret despre agapa in chestiune.

Nu lasati amplasarea restaurantului sa va pacaleasca, chiar daca este situat in Hasdeu, in plin zona studenteasca, preturile sunt de la mari in sus si de cele mai multe ori gasiti in fata o expozitie auto in sine. Nu bag mana in foc dar am inceput sa am impresia si ca locul a devenit un must-go pentru cuplurile chic de homosexuali din oras ( doar deunazi, la cina, chiar langa noi, un domn ce parea trecut binisor de prima si singura tinerete, si care avea si verigheta pe mana, ii amesteca lasciv mierea in cana cu ceai de iasomie partenerului de cina si de nu vreau sa stiu ce altceva, partenerul chicotindu-se cu toata ingenuitatea celor 20 de anisori ai lui, scuturandu-si din cand in cand bretonul studiat din ochi, atingandu-l ca din intamplare cu piciorul pe sub masa; ok, exagerez, poate nu avea 20 de ani, dar era “coafrez” dupa cum am aflat mai tarziu, adica dansul se indeletniceste pe cartea de munca si in salon cu bigudatul gospodinelor)
[PARANTEZA : nu am absolut nimic impotriva homosexualilor si nici a coafrezilor....pe bune]

Deci localul e de fite. Servirea nu la fel de buna ca pe vremuri, cand fetele erau niste prezente discrete dar atente, fâsnete, mereu pe faza, cu zambetul pe buze.Am vazut cazuri cand clienti noi veniti pentru prima data erau initiati in tainele meniului si alti clienti care erau obisnuiti ai localului erau ignorati cu desavârsire. Ultima oara cred ca am stat jumatate de ora dupa ce am terminat de mancat cu farfuriile curatate temeinic in fata, dar mirosind subtil a usturoi si nu a venit nimeni sa debaraseze. Si uite asa, bacsisul gros de la inceput a devenit tot mai mic pana nu se mai vedea nimic din el. Cel mai indicat in cazuri de acestea e sa platesti cu card in suma fixa si sa nu lasi cash pe masa. La ultima vizita nici POS-ul nu mergea, deci sa aveti niste milioane bune in cash in geanta ca sa nu aveti surpriza de a fi nevoiti sa va lasati ceasul sau chilotii marca Botezatu ( daca esti coafrez) amanet.

Localul prezinta un salon la parter, o terasa in aer liber si inca 3 saloane mari la etajul cladirii, ambianta este potrivita si tihnita , la acest lucru contribuind cele cateva casete cu rapsozi cunoscuti de muzica usoara japoneza ce interpreteaza in maniera exceptionala slagare din repertoriul national. Casetele probabil au fost gasite cu surprindere in torpedou Toyotei venita cu cargo-ul pe mare si de atunci , japonezul se intrebuinteaza sustinut de ele; eu am si retinut cateva dintre melodii pe care le pot fredona : “A ruuu shu-ku-ku-reeee” . De mentionat ca toate slagarele sunt despre esecuri sentimentale si ca barbatii japonezi sunt foarte sensibili si usor de ranit.

In serile bune japonezul himsef insusi iti modeleaza sushiurile; atunci tot ce comanzi are carne de somon, si nu primesti sushi cu castraveti sau alte leguminoase sau chiar radacinoase, pe post de sushi cu peste ( cum se intampla din ce in ce mai des, mai ales cand Vasile – san si Sensei Cosmin sau cum i-o mai chema pe baietii din spatele barului se ocupa de meniu). Nu spun ca e ideea lor sa iti dea castraveti la pret de somon ,dar cateodata te face sa simti ca e nevoie de noroc pentru a savura o masa buna. Daca te uiti inspre barul cu sushi , nu te poti abtine sa privesti pret de o clipa si la televiziunea nationala japoneza libera ce emite din plasma de pe perete. Stirile sunt despre ocrotirea pisicilor domestice si despre cum sa iti ingrijesti cainele cand il plimbi pe strada. In rest se pot viziona spectacole de papusi, pisici jucându-se plictisite. Daca prinzi stirile (lor) de la ora 5, ai ocazia sa vezi despre accidente de bicicleta si simulari pe calculator despre cum s-au petrecut acestea.

Doar frumosul prosopel adus umed, caldut si mirosind a parfum de trandafir, pe care iti stergi fara mila ghearele imbibate de sosuri, a ramas o prezenta constanta si placuta.

Baia de la japonez e cu senzor de lumina si cu senzor ca vrei sa te speli. Din pacate nu goleste nimeni cosurile unde se arunca hartiile cu care te-ai sters pe maini.

“La japonezu” cum ii spuneam noi, obisnuia sa fie o experienta pe cinste, aproape Zen, fara de care nu puteam trai intr-o vreme; acum poate am mai imbatranit si am devenit mai cartitori si mai morocanosi, sau poate doar ne-am plictisit.

Ceea ce nu stirbeste nimic din ce a scris si Ionel, “ my partner in ( gastronomic) crime”. Merita sa incercati si daca sunteti mai tineri, mai putin morocanosi si mai entuziasti ca noi, o sa va faca placere sa va reintoarceti ( si nu uitati, sa fie in zi de salariu)

Sayonara !!!!!!!!

Click Here to Read More...

Tokyo, Restaurant Japonez

Restaurantul japonez Tokyo, Str. Marinescu Cluj

chéz Ionel:

Japonezii si cultura japoneză sunt, probabil, cea mai apropiata experientă de întalnirea cu extraterestrii pe care o sa o avem in decursul vietii noastre. Si ce prilej mai bun de a incepe sa cunosti o cultura decat sa ii gusti preparatele si ii cunosti stilul de a gati si mânca. Da, japonezii au un stil diferit de a intelege mâncarea şi mâncatul. Nu mănâncă cu mâna goală, dar gătesc modelând bucatele cu mâinile goale. Nu mănâncă folosindu-se de furculite si nici de ustensile evoluate, cu microcip Toshiba încorporat. Japonezii nu fac rântasuri si nici prăjeli interminabile , iar dieta lor bazată pe vietăţi marine ar putea constitui motivul pentru care in anumite zone de coastă nu e ceva iesit din comun ca localnicii să trăiască peste 100 de ani. Ei bine, e interesant de observat ce si cum mănâncă japonezii si mai ales, de ce.

Ce poate fi mai simplu decat un aperitiv din peste crud ? Ok, nu gol, cu orez. Nimic interesant, peste crud cu orez. Sushi ! Dar cat rafinament ascunde acest unic fel de mancare, atât de simplu si totusi, atat de satisfacator pentru papile. Bucatarii stau in spatele unui sushi-bar si cu mâinile goale modeleaza boţuri de orez stropit cu putin oţet de orez, iar în acest boţ încorporeaza o pastă de hrean verde care odata ajunsi in gura, are proprietatea de a desfunda chiar si sinusii cei mai încapatanati. Ca să nu se vadă (pentru ca surpriza să fie maximă) peste pasta de hrean verde din orez, bucătarul japonez aseaza o bucată nici prea groasa si nici prea subtire de peste crud, de cele mai multe ori somon. Bucata de sushi este potrivită cât sa o dai gata dintr-o singură înghititura.Oricum ,si de ai vrea sa o tai, nu vei gasi cutite in bucataria japoneza. Pentru ca nu ai nevoie. Totul este conceput si reglat astfel in cat sa se poata manca fara. Singurul cutit din bucatarie este cutitul de sushi al bucatarului. In cutia de paie de pe masa vei gasi toate ustensilele de care vei avea nevoie: o lingurita de portelan, betisoare si .. o furculita (in cazul in care esti un european lipsit de ambitie). Dar sushi nu e gata de savurare până nu a fost scaldat repede printr-o baie de sos de soia. Experienta este originala, suava dar puternica, exact cum e cultura lor. Inainte de orice, japonezul iti ofera totusi o supa limpede cu putin susan si sos de soia, cu putina ceapa si cateva ciupercute, suficient cat sa iti deschida apetitul. In materie de “felul doi” japonezul te poate surprinde cu ceva mai multa imaginatie decat au unii clienti care intreaba mirati daca se serveste si ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti. Carnea e de 4 feluri: peste, porc, pui, vita. Al cincelea fel e vegetarian intotdeauna si e marcat ca atare pe meniu. Unul dintre cele mai populare feluri este “Teriyaki”, iar puiul gatit astfel se transformă intr-o carne dulce si moale care poate fi taiata si cu betisoarele. Pe langa carne, mai primesti taietei din aluat, un cartof in folie, salata proaspata si orez sau taietei din orez. Sosul este un amestec de caramel cu soia, departe de modurile obisnuite de a combina mancarurile bucatariei occidentale. Nebagand de seama esti cucerit pentru totdeauna de bucataria japoneza si incepi sa te intrebi : cum o fi tempura, dar sashimi ? Oare ce inseamna gyoza, sau karaage ? Incet , incet, vizita dupa vizita incepi sa te familiarizezi cu diferitele tehnici de gatit, cu diferitele filosofii din spatele fiecarui fel de mancare. Unul dintre cele mai importante lucruri este ca nu te scoli greoi de la masa, nu te simti tras in jos de un preaplin nesanatos si nu te simti incetinit de prea multa prajeala in untura de porc. Pentru ca in afara de modul sanatos de a gati al japonezilor, mai e ceva menit sa te ajute: betisoarele. Fara sa realizezi la inceput, betisoarele nu iti lasa “prilejul” de a te indopa întrucât nu se poate apuca decat atât cat e suficient pentru o singură imbucatură, iar minimul de efort necesar de a potrivi cele doua betisoare astfel incât sa prinzi bucatele îti exerseaza atât antebratul cât si creierul preocupat de dexteritatea degetelor si miscarilor necesare prinderii si alegerii a ceea ce mănânci. Astfel, ceea ce multi dintre noi o numesc “îmbuibare” se transformă într-o activitate în care trupul se hraneste sanatos în timp ce creierul exersează un minim de efort tonic. Efectul este în mod cert o stare de bine pe care o vei dori sa o repeti din nou si din nou.

Click Here to Read More...

Napoli Centrale

NAPOLI CENTRALE, Cluj-Napoca , Strada Dobrogeanu Gherea nr. 17 (sau din Dorobantilor)

chéz Claudia:


Am sa recunosc din start ca o sa imi fie greu sa fiu afurisita cu Napoli Centrale. Si am sa mai recunosc ca nici nu stiu daca, scriind despre acest local, sa vorbesc despre pizze paste si tiramisuri sau despre Daniela si Gennaro. Poate ati vazut prin oras, imediat dupa finala campionatului mondial de fotbal, un Fiat alb ( ce altceva??) tapetat tot in abtibilduri cu Squadra Azzura pupand cupa pe toate partile.......la volan o figura bonoma cu par alb si musteti, Gennaro insusi, iar pe locul din dreapta un Basset trecut de prima tinerete, cu ochii rosii si lasati, cu urechile pana la pamant, tot o atitudine si un latrat mandru.
Figura bonoma o sa o vedeti si in restaurant, de obicei cu sort si mainile manjite de faina pana la coate, iesind din bucatarie sa isi salute clientii fideli. Bassetul se va iti si el mai devreme sau mai tarziu, pe geam, ca si Zburatorul.....Gennaro se va rasti indubitabil la el, Bassetul ii va raspunde pe acelasi ton, Gennaro ii va arata pumnul, gest la care batranul caine va capota in sfarsit si va iesi tot pe geam, pe unde a si venit, in timp ce stapanul inca il bombane cu un “mascaltzone” aruncat din spate, miseleste.....


La bar veti gasi intotdeauna o doamna blonda cu parul strans cochet la spate, micuta, fasneata, mereu eleganta si mirosind subtil a Coco Mademoiselle. Daniela este intotdeauna o gazda perfecta, nu se sfiieste sa serveasca la mese cand restaurantul este aglomerat, si tine mereu sub supraveghere, discret dar sever, toata sala, mesele, banii, notele de plata si bacsisurile. Picturile diafane de pe pereti sunt creatiile ei personale, si daca veti avea o secunda de curiozitate sa le priviti mai atent, veti fi surprinsi de aerul gingas care razbate din ele, de un eteric aproape magic (barbatii le vor privi cu un ochi mai degraba critic-masculin, caci multe din ele infatiseaza nuduri, si uite asa orice posibila magie a tablourilor se va duce pe apa sambetei, caci fara indoiala vor fi si voci care se vor coaliza impotriva femeii cu sani mici si fund mare care apare redundant in imagini; sa fim intelesi, asta se picteaza la capitolul femei, uitati-va la Rubens, uitati-va la renascentisti, nimeni nu a pictat vreodata o Jenna Jameson in zilele ei bune; asta e arta bahhhhhh, ce stiti voi, inapoi la Playboiurile voastre de adolescenti; mda, daca nu pot fi afurisita cu restaurantul, macar sa fiu cu voi...hihihihi)
La Napoli Centrale veti manca cele mai bune paste din oras, facute “in casa” de Gennaro insusi, cu ou si fierte al dente; recomand sosul ragu, sau lasagna aia cu vinete, care e dementiala, muschiuletul de vita facut ca in Mama Italia, in felii subtiri care se topesc numai cand te uiti la ele, cu garnitura de ciuperci si ceapa murata
Pizza e mare si buna; eu personal am avut o problema cu faptul ca pare sa se exagereze cu mozarella, ajungand sa primesti de fapt un blat de branza pe care sunt aruncate lasciv tot felul de alte bunatati; dar puteti specifica in comanda sa se puna mai putina branza, si mai ales ( unul din secretele descoperite de-a lungul carierei de pârs gastric) nu alegeti niciodata feluri de pizza cu mai mult de 3 toppinguri; toata reusita unei pizze sta in a tine ingredientele intr-o norma numerica simplista; cum ar spune Fashionistele, si la pizza, ca si in moda, de cele mai multe ori LESS IS MORE; prietenele stiu de ce
Frigiderul cu minuni din colt va rasfata privirile cu prajituri, cum altfel, de casa: checuri glasate cu nuci, tiramisuri la cupa sau la farfurie ( cel la cupa e o nebunie cu multa crema din mascarpone adevarat), salata de fructe si ce mai are chef Gennaro sa “creeze” in ziua respectiva.
Cred ca principalul atuu, daca stau sa ma gandesc bine, al locantei in chestiune, este faptul ca intotdeauna te simti acasa, nu iti bubuie nici un DJ in ureche, nu iti salta maslina in farfurie de la bas, te poti vedea si intelege cu comesenii, exista un zumzet de conversatie si un placut clinchet de tacamuri si pahare care pluteste discret peste decorul usor rustic si confortabil, terasa e o incantare vara, restaurantul are si doua sali mari pentru nefumatori iar toaletele sunt mereu ingrijite; e un loc unde poti savura o cafea sau manca pe cinste, inconjurat de prieteni si de mirosuri de papa bun

Mentiune speciala pentru sticlutele cu ulei picant in care plutesc ardei iuti si rosii uscate, care stau umile pe masa mereu la dispozitia ta; si mai ales mentiune speciala pentru plasma uriasa de pe perete unde nostalgicii perioadei post-revolutionare pot urmari canalele MediaSet ( daca mai e nevoie sa le amintesc, desi connoseurii stiu despre ce vorbesc: Rette 4; Canale 5 si Italia Uno; eu una intotdeauna ma duc cu sufletul la gura, poate o mai vad pe Ambra, sau pe Fiorello, saracii, ce-or mai fi facand? Stiu ei oare cum mi-au inseninat dupa amiezile post decembriste? Cum cantam eu cu ei in sufragerie, cu ondulatoru maicamii pe post de microfon.....si desenele alea animate, cu Candy Candy, cu Lady Oscar, si cate si mai cate......si reclamele lor colorate care iti lasau gura apa indiferent daca erau la biscuiti, detergenti, cd-uri cu Mozart sau prosciutto crudo........ce vremuri....pauza de servetel!!!!!)
Preturi medii spre mari ( 160-180 de mii o pizza, 180-190-200 de mii pastele)
Una peste alta, un local de maxima calitate unde revii intotdeauna cu placere. Si ca intotdeauna strangeri de mana ( ma rog, de cot, caci mana e cu faina) pentru Gennaro si imbratisari doamnei. Hai sa traim si la mai mare!

Click Here to Read More...