Restaurantul Japonez Tokyo , Hasdeu, Cluj

Tokyo - japan stylee, Str. Marinescu, Cluj-Napoca

chéz Claudia

Mda, cineva trebuie totusi si sa scrie despre restaurantul cu pricina, caci Ionel, fire sensibila ( cine il cunoaste bine stie exact despre ce vorbesc!!!) s-a lasat dus de valul poetic al suavitatii japoneze intrinseci serpuind printre meandrele concretului, de gingasia florii de cires si implicit a piciorului de crab si asa mai departe si m-a lasat pe mine sa povestesc concret despre agapa in chestiune.

Nu lasati amplasarea restaurantului sa va pacaleasca, chiar daca este situat in Hasdeu, in plin zona studenteasca, preturile sunt de la mari in sus si de cele mai multe ori gasiti in fata o expozitie auto in sine. Nu bag mana in foc dar am inceput sa am impresia si ca locul a devenit un must-go pentru cuplurile chic de homosexuali din oras ( doar deunazi, la cina, chiar langa noi, un domn ce parea trecut binisor de prima si singura tinerete, si care avea si verigheta pe mana, ii amesteca lasciv mierea in cana cu ceai de iasomie partenerului de cina si de nu vreau sa stiu ce altceva, partenerul chicotindu-se cu toata ingenuitatea celor 20 de anisori ai lui, scuturandu-si din cand in cand bretonul studiat din ochi, atingandu-l ca din intamplare cu piciorul pe sub masa; ok, exagerez, poate nu avea 20 de ani, dar era “coafrez” dupa cum am aflat mai tarziu, adica dansul se indeletniceste pe cartea de munca si in salon cu bigudatul gospodinelor)
[PARANTEZA : nu am absolut nimic impotriva homosexualilor si nici a coafrezilor....pe bune]

Deci localul e de fite. Servirea nu la fel de buna ca pe vremuri, cand fetele erau niste prezente discrete dar atente, fâsnete, mereu pe faza, cu zambetul pe buze.Am vazut cazuri cand clienti noi veniti pentru prima data erau initiati in tainele meniului si alti clienti care erau obisnuiti ai localului erau ignorati cu desavârsire. Ultima oara cred ca am stat jumatate de ora dupa ce am terminat de mancat cu farfuriile curatate temeinic in fata, dar mirosind subtil a usturoi si nu a venit nimeni sa debaraseze. Si uite asa, bacsisul gros de la inceput a devenit tot mai mic pana nu se mai vedea nimic din el. Cel mai indicat in cazuri de acestea e sa platesti cu card in suma fixa si sa nu lasi cash pe masa. La ultima vizita nici POS-ul nu mergea, deci sa aveti niste milioane bune in cash in geanta ca sa nu aveti surpriza de a fi nevoiti sa va lasati ceasul sau chilotii marca Botezatu ( daca esti coafrez) amanet.

Localul prezinta un salon la parter, o terasa in aer liber si inca 3 saloane mari la etajul cladirii, ambianta este potrivita si tihnita , la acest lucru contribuind cele cateva casete cu rapsozi cunoscuti de muzica usoara japoneza ce interpreteaza in maniera exceptionala slagare din repertoriul national. Casetele probabil au fost gasite cu surprindere in torpedou Toyotei venita cu cargo-ul pe mare si de atunci , japonezul se intrebuinteaza sustinut de ele; eu am si retinut cateva dintre melodii pe care le pot fredona : “A ruuu shu-ku-ku-reeee” . De mentionat ca toate slagarele sunt despre esecuri sentimentale si ca barbatii japonezi sunt foarte sensibili si usor de ranit.

In serile bune japonezul himsef insusi iti modeleaza sushiurile; atunci tot ce comanzi are carne de somon, si nu primesti sushi cu castraveti sau alte leguminoase sau chiar radacinoase, pe post de sushi cu peste ( cum se intampla din ce in ce mai des, mai ales cand Vasile – san si Sensei Cosmin sau cum i-o mai chema pe baietii din spatele barului se ocupa de meniu). Nu spun ca e ideea lor sa iti dea castraveti la pret de somon ,dar cateodata te face sa simti ca e nevoie de noroc pentru a savura o masa buna. Daca te uiti inspre barul cu sushi , nu te poti abtine sa privesti pret de o clipa si la televiziunea nationala japoneza libera ce emite din plasma de pe perete. Stirile sunt despre ocrotirea pisicilor domestice si despre cum sa iti ingrijesti cainele cand il plimbi pe strada. In rest se pot viziona spectacole de papusi, pisici jucându-se plictisite. Daca prinzi stirile (lor) de la ora 5, ai ocazia sa vezi despre accidente de bicicleta si simulari pe calculator despre cum s-au petrecut acestea.

Doar frumosul prosopel adus umed, caldut si mirosind a parfum de trandafir, pe care iti stergi fara mila ghearele imbibate de sosuri, a ramas o prezenta constanta si placuta.

Baia de la japonez e cu senzor de lumina si cu senzor ca vrei sa te speli. Din pacate nu goleste nimeni cosurile unde se arunca hartiile cu care te-ai sters pe maini.

“La japonezu” cum ii spuneam noi, obisnuia sa fie o experienta pe cinste, aproape Zen, fara de care nu puteam trai intr-o vreme; acum poate am mai imbatranit si am devenit mai cartitori si mai morocanosi, sau poate doar ne-am plictisit.

Ceea ce nu stirbeste nimic din ce a scris si Ionel, “ my partner in ( gastronomic) crime”. Merita sa incercati si daca sunteti mai tineri, mai putin morocanosi si mai entuziasti ca noi, o sa va faca placere sa va reintoarceti ( si nu uitati, sa fie in zi de salariu)

Sayonara !!!!!!!!

Click Here to Read More...

Tokyo, Restaurant Japonez

Restaurantul japonez Tokyo, Str. Marinescu Cluj

chéz Ionel:

Japonezii si cultura japoneză sunt, probabil, cea mai apropiata experientă de întalnirea cu extraterestrii pe care o sa o avem in decursul vietii noastre. Si ce prilej mai bun de a incepe sa cunosti o cultura decat sa ii gusti preparatele si ii cunosti stilul de a gati si mânca. Da, japonezii au un stil diferit de a intelege mâncarea şi mâncatul. Nu mănâncă cu mâna goală, dar gătesc modelând bucatele cu mâinile goale. Nu mănâncă folosindu-se de furculite si nici de ustensile evoluate, cu microcip Toshiba încorporat. Japonezii nu fac rântasuri si nici prăjeli interminabile , iar dieta lor bazată pe vietăţi marine ar putea constitui motivul pentru care in anumite zone de coastă nu e ceva iesit din comun ca localnicii să trăiască peste 100 de ani. Ei bine, e interesant de observat ce si cum mănâncă japonezii si mai ales, de ce.

Ce poate fi mai simplu decat un aperitiv din peste crud ? Ok, nu gol, cu orez. Nimic interesant, peste crud cu orez. Sushi ! Dar cat rafinament ascunde acest unic fel de mancare, atât de simplu si totusi, atat de satisfacator pentru papile. Bucatarii stau in spatele unui sushi-bar si cu mâinile goale modeleaza boţuri de orez stropit cu putin oţet de orez, iar în acest boţ încorporeaza o pastă de hrean verde care odata ajunsi in gura, are proprietatea de a desfunda chiar si sinusii cei mai încapatanati. Ca să nu se vadă (pentru ca surpriza să fie maximă) peste pasta de hrean verde din orez, bucătarul japonez aseaza o bucată nici prea groasa si nici prea subtire de peste crud, de cele mai multe ori somon. Bucata de sushi este potrivită cât sa o dai gata dintr-o singură înghititura.Oricum ,si de ai vrea sa o tai, nu vei gasi cutite in bucataria japoneza. Pentru ca nu ai nevoie. Totul este conceput si reglat astfel in cat sa se poata manca fara. Singurul cutit din bucatarie este cutitul de sushi al bucatarului. In cutia de paie de pe masa vei gasi toate ustensilele de care vei avea nevoie: o lingurita de portelan, betisoare si .. o furculita (in cazul in care esti un european lipsit de ambitie). Dar sushi nu e gata de savurare până nu a fost scaldat repede printr-o baie de sos de soia. Experienta este originala, suava dar puternica, exact cum e cultura lor. Inainte de orice, japonezul iti ofera totusi o supa limpede cu putin susan si sos de soia, cu putina ceapa si cateva ciupercute, suficient cat sa iti deschida apetitul. In materie de “felul doi” japonezul te poate surprinde cu ceva mai multa imaginatie decat au unii clienti care intreaba mirati daca se serveste si ceafa de porc la gratar cu cartofi prajiti. Carnea e de 4 feluri: peste, porc, pui, vita. Al cincelea fel e vegetarian intotdeauna si e marcat ca atare pe meniu. Unul dintre cele mai populare feluri este “Teriyaki”, iar puiul gatit astfel se transformă intr-o carne dulce si moale care poate fi taiata si cu betisoarele. Pe langa carne, mai primesti taietei din aluat, un cartof in folie, salata proaspata si orez sau taietei din orez. Sosul este un amestec de caramel cu soia, departe de modurile obisnuite de a combina mancarurile bucatariei occidentale. Nebagand de seama esti cucerit pentru totdeauna de bucataria japoneza si incepi sa te intrebi : cum o fi tempura, dar sashimi ? Oare ce inseamna gyoza, sau karaage ? Incet , incet, vizita dupa vizita incepi sa te familiarizezi cu diferitele tehnici de gatit, cu diferitele filosofii din spatele fiecarui fel de mancare. Unul dintre cele mai importante lucruri este ca nu te scoli greoi de la masa, nu te simti tras in jos de un preaplin nesanatos si nu te simti incetinit de prea multa prajeala in untura de porc. Pentru ca in afara de modul sanatos de a gati al japonezilor, mai e ceva menit sa te ajute: betisoarele. Fara sa realizezi la inceput, betisoarele nu iti lasa “prilejul” de a te indopa întrucât nu se poate apuca decat atât cat e suficient pentru o singură imbucatură, iar minimul de efort necesar de a potrivi cele doua betisoare astfel incât sa prinzi bucatele îti exerseaza atât antebratul cât si creierul preocupat de dexteritatea degetelor si miscarilor necesare prinderii si alegerii a ceea ce mănânci. Astfel, ceea ce multi dintre noi o numesc “îmbuibare” se transformă într-o activitate în care trupul se hraneste sanatos în timp ce creierul exersează un minim de efort tonic. Efectul este în mod cert o stare de bine pe care o vei dori sa o repeti din nou si din nou.

Click Here to Read More...

Napoli Centrale

NAPOLI CENTRALE, Cluj-Napoca , Strada Dobrogeanu Gherea nr. 17 (sau din Dorobantilor)

chéz Claudia:


Am sa recunosc din start ca o sa imi fie greu sa fiu afurisita cu Napoli Centrale. Si am sa mai recunosc ca nici nu stiu daca, scriind despre acest local, sa vorbesc despre pizze paste si tiramisuri sau despre Daniela si Gennaro. Poate ati vazut prin oras, imediat dupa finala campionatului mondial de fotbal, un Fiat alb ( ce altceva??) tapetat tot in abtibilduri cu Squadra Azzura pupand cupa pe toate partile.......la volan o figura bonoma cu par alb si musteti, Gennaro insusi, iar pe locul din dreapta un Basset trecut de prima tinerete, cu ochii rosii si lasati, cu urechile pana la pamant, tot o atitudine si un latrat mandru.
Figura bonoma o sa o vedeti si in restaurant, de obicei cu sort si mainile manjite de faina pana la coate, iesind din bucatarie sa isi salute clientii fideli. Bassetul se va iti si el mai devreme sau mai tarziu, pe geam, ca si Zburatorul.....Gennaro se va rasti indubitabil la el, Bassetul ii va raspunde pe acelasi ton, Gennaro ii va arata pumnul, gest la care batranul caine va capota in sfarsit si va iesi tot pe geam, pe unde a si venit, in timp ce stapanul inca il bombane cu un “mascaltzone” aruncat din spate, miseleste.....


La bar veti gasi intotdeauna o doamna blonda cu parul strans cochet la spate, micuta, fasneata, mereu eleganta si mirosind subtil a Coco Mademoiselle. Daniela este intotdeauna o gazda perfecta, nu se sfiieste sa serveasca la mese cand restaurantul este aglomerat, si tine mereu sub supraveghere, discret dar sever, toata sala, mesele, banii, notele de plata si bacsisurile. Picturile diafane de pe pereti sunt creatiile ei personale, si daca veti avea o secunda de curiozitate sa le priviti mai atent, veti fi surprinsi de aerul gingas care razbate din ele, de un eteric aproape magic (barbatii le vor privi cu un ochi mai degraba critic-masculin, caci multe din ele infatiseaza nuduri, si uite asa orice posibila magie a tablourilor se va duce pe apa sambetei, caci fara indoiala vor fi si voci care se vor coaliza impotriva femeii cu sani mici si fund mare care apare redundant in imagini; sa fim intelesi, asta se picteaza la capitolul femei, uitati-va la Rubens, uitati-va la renascentisti, nimeni nu a pictat vreodata o Jenna Jameson in zilele ei bune; asta e arta bahhhhhh, ce stiti voi, inapoi la Playboiurile voastre de adolescenti; mda, daca nu pot fi afurisita cu restaurantul, macar sa fiu cu voi...hihihihi)
La Napoli Centrale veti manca cele mai bune paste din oras, facute “in casa” de Gennaro insusi, cu ou si fierte al dente; recomand sosul ragu, sau lasagna aia cu vinete, care e dementiala, muschiuletul de vita facut ca in Mama Italia, in felii subtiri care se topesc numai cand te uiti la ele, cu garnitura de ciuperci si ceapa murata
Pizza e mare si buna; eu personal am avut o problema cu faptul ca pare sa se exagereze cu mozarella, ajungand sa primesti de fapt un blat de branza pe care sunt aruncate lasciv tot felul de alte bunatati; dar puteti specifica in comanda sa se puna mai putina branza, si mai ales ( unul din secretele descoperite de-a lungul carierei de pârs gastric) nu alegeti niciodata feluri de pizza cu mai mult de 3 toppinguri; toata reusita unei pizze sta in a tine ingredientele intr-o norma numerica simplista; cum ar spune Fashionistele, si la pizza, ca si in moda, de cele mai multe ori LESS IS MORE; prietenele stiu de ce
Frigiderul cu minuni din colt va rasfata privirile cu prajituri, cum altfel, de casa: checuri glasate cu nuci, tiramisuri la cupa sau la farfurie ( cel la cupa e o nebunie cu multa crema din mascarpone adevarat), salata de fructe si ce mai are chef Gennaro sa “creeze” in ziua respectiva.
Cred ca principalul atuu, daca stau sa ma gandesc bine, al locantei in chestiune, este faptul ca intotdeauna te simti acasa, nu iti bubuie nici un DJ in ureche, nu iti salta maslina in farfurie de la bas, te poti vedea si intelege cu comesenii, exista un zumzet de conversatie si un placut clinchet de tacamuri si pahare care pluteste discret peste decorul usor rustic si confortabil, terasa e o incantare vara, restaurantul are si doua sali mari pentru nefumatori iar toaletele sunt mereu ingrijite; e un loc unde poti savura o cafea sau manca pe cinste, inconjurat de prieteni si de mirosuri de papa bun

Mentiune speciala pentru sticlutele cu ulei picant in care plutesc ardei iuti si rosii uscate, care stau umile pe masa mereu la dispozitia ta; si mai ales mentiune speciala pentru plasma uriasa de pe perete unde nostalgicii perioadei post-revolutionare pot urmari canalele MediaSet ( daca mai e nevoie sa le amintesc, desi connoseurii stiu despre ce vorbesc: Rette 4; Canale 5 si Italia Uno; eu una intotdeauna ma duc cu sufletul la gura, poate o mai vad pe Ambra, sau pe Fiorello, saracii, ce-or mai fi facand? Stiu ei oare cum mi-au inseninat dupa amiezile post decembriste? Cum cantam eu cu ei in sufragerie, cu ondulatoru maicamii pe post de microfon.....si desenele alea animate, cu Candy Candy, cu Lady Oscar, si cate si mai cate......si reclamele lor colorate care iti lasau gura apa indiferent daca erau la biscuiti, detergenti, cd-uri cu Mozart sau prosciutto crudo........ce vremuri....pauza de servetel!!!!!)
Preturi medii spre mari ( 160-180 de mii o pizza, 180-190-200 de mii pastele)
Una peste alta, un local de maxima calitate unde revii intotdeauna cu placere. Si ca intotdeauna strangeri de mana ( ma rog, de cot, caci mana e cu faina) pentru Gennaro si imbratisari doamnei. Hai sa traim si la mai mare!

Click Here to Read More...

Hidalgo

Restaurantul Hidalgo , str Donath 65 , Cluj

HIDÁLGO s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo. Sursa: DEX '98 (cel mai mic rang nobiliar spaniol).


Bine v-am gasit cu impresii proaspete despre locanta cu pricina, atat de proaspete incat as mai putea avea carne de vacuta intre dinti. Dar sa o luam incetisor si cu inceputul, Hidalgo este un nume sonor insa acesta provine ori de la numele calului cu acelasi nume ori de la un rang nobiliar entry-level din Spania. Avand in vedere ca nu am fost intampinati la intrare cu banite de fân proaspat, tind spre a doua ipoteza.
Haios pentru unii insa acest local ne-a fost recomandat de Alex (acelasi Alex de 45 de kile care s-a suparat pe mine ca am scris despre el pe blog ca are 45 de kile, el pretinzand ca are 50 acuma. Pentru a respecta si varianta sa de realitate, voi face referire la el drept "Alex-care-are-45/50kg" ). Haios pentru ca se zice ca daca doresti sa vezi unde se mananca bine in oras, e bine sa te tii dupa un gras si in mod cert vei ajunge intr-un loc cu mancari savuroase, insa eu m-am tinut ieri dupa Ovi (care nu stiu cate kile are dar e gras:) si am ajuns la un chiosc de forneti.

Asadar mergand noi pe strada careia Claudia ii tot spunea in gluma "strada Doughnut" (iar eu ma amuzam - ce sa-i faci, glume de gurmanji) , dam de un restaurant :Taverna Gurmanzilor. Strig hopaa, astia ne-a facut birt ! Parcam unde nu trebuia si ne indreptam cu pas lacom catre lupanar. Pe terasa facuta pe trotuar, un ins molfaia cartofi prajiti. Ma chiorasc la el in farfurie ca sa vad cum se mananca in acest loc si nu observ decat un ficatel ars de pui. Sper ca nu era o cacareaza pentru ca asa arata. In fine, nici preturile nici deverul nu l-au recomandat ca pe un local serios asa ca ne-am continuat drumul pe jos inspre Hidalgo. Diii Hidalgo !
Hidalgo este de fapt o viluta la strada si cand intri, la parter te intampina o brutarie cocheta scaldata in miresme proaspete de cocaturi. Au si jos mese, dar fiind firi ambitioase, am urcat la etajul 2 al vilutei incinsa cu un brâu de geamuri mari prin care poti da niste ochiade invidioase caselor gospodaresti din cartierul Grigorescu sau, daca esti o fire mai romantica, poti sa iti pierzi privirea peste dealul impadurit al Cetatuii unde incepe sa se astearna toamna. Sau, daca esti o fire pioasa, te poti reconverti la vreo 4 culte religioase diferite ce si-au ridicat salase erecte pe strada Doughnut in timp ce astepti masa.
Am primit meniurile ,iar eu eram setat pe vacuta asa ca am comandat un gratar de vita in sos de piper verde cu cartofi aurii, iar Claudia si-a luat o salata de varza proaspata udata de mirul primaverii. Cu cotlet de porc. In fine, a trebuit sa ii repetam chelnerului de 2-3 ori comanda. Insa a dovedit ca e istet si s-a intors din drum sa ne intrebe daca apa plata pe care o comandasem sa fie minerala sau plata. In timp ce asteptam mancarea, ne-am rotit privirile prinprejur si nimic nu ne-a deranjat la ochi , localul e curatel, intim, luminos, comod cu destul gust decorat fara sa fie nimic tipator. Are chiar si o "Baie pentru Dama" in caz ca aduceti asa ceva cu voi. Ca peste tot in ultima vreme, si acest local avea o dotare de ultima ora: respectiv o oratanie tipacioasa fara dinti si cu scutecul infoiat. In fine, omul trebuie sa manance, chiar daca e om-parinte.
Pe cand socoteam noi ca trebuie sa soseasca bucatele, auzim sunetul distinct pe care il face o farfurie cazânda. Zic: sper sa nu fie purcelul Claudiei ca pana il aduna astia de pe jos sa i-l aduca , are sa mi se raceasca vacuta. (domnu patron de la Hidalgo ! glumesc !) In fine, aduce ospatarul farfuriile , arunca o privire preocupata si da din cap multumit de felul in care arata masa. Sosul de piper verde mai cere un praf de piper matur, dar vacuta e de exceptie. Cartofii arata cumva prea aurii si asta ma face sa cred ca nu sunt proaspat facuti ci probabil semi-preparati de dimineata iar acum doar incalziti. Purcelul e delicios si imbelsugat ,iar salata de varza e impecabila. Hotaram cu Claudia sa ii dau la schimb o halca de vaca pentru o halca de porc, ocazie cu care observ ca partile marginale ale cotletului de porc in mod cert prinsesera si zile mai bune. Acuma au doar miresmele unei carni in ultima zi a termenului de garantie. Am mancat tot, constinciosi, am folosit "Baia de Dama", scobitorile, servetelele, scrumiera, am platit 45 de RON si am plecat incantati insa nu dati pe spate. La Hiiidalgo! poti manca bine oricand , insa se preteaza cel mai bine unei cine romantice asezonata cu un vin rosu si eventual departe de carnea de porc !

Click Here to Read More...

Vila Mileniului si a Timpului

Vila Millenium - dealurile Gilaului si ale Capusului Mic

chéz Ionel:

Inca de vineri ne planuim cu prietenii sa mergem sa dam o nara la festivalul de gatit si de mancat de la Gilau, in speranta ca o sa gasim Bab Gulyas. (mancasem la Targu Mures niste bob gulas sa arunci cu basca dupa caini si de atunci tot vânam ceva asemanator). In fine, duminica luam cu noi si doi componenti ai cetei lui Pitzigoi recte pe Nashu (care isi adusese de acasa si un borcan de 800 ca sa ia gulas la pachet) si pe Alex care nu e mare gurmand insa poate sa bea lejer echivalentul a jumatate din masa corporala. Chiar daca are 45 de kile, tot ramane o performanta de exceptie ! Ajunsi la Castelul din Gilau am remarcat ca mai multi oameni pleaca decat vin . Am trecut pe langa respectivul castel folosit ca grajduri IAS pe vremuri ca sa vedem ca festivalul de gatit e demult apus si festivalul de mâncat a trebuit reprofilat pe articole de carmangerie mici si cârnat. (9 ron pulpa de pui cruda, 1,5 ron micul) Un fel de ziua berii tinuta in aceeasi zi cu ziua agricultorului.


Ne-am schimbat capul compas si am pornit spre Vila Millenium aflata la 2400 de m de iesirea din Gilau inspre Capusu. De mentionat ca la metrul 2400 de la tabla ce inchide Gilaul este un drumeag ce face stânga si se indreapta spre versantul impadurit. Odata ce intra in codru, drumeagul cvasi- forestier serpuieste la nesfarsit pana la pisc. Mergând cu a-I a se ajunge in maxim 10 minute. Sus – plin ! Cand sa ne luam o masa inauntru, vine sefu de sala si ne avertizeaza ca orice comanda poate dura o ora intrucat unitatea este plina. Lucrul cu adevarat infricosator erau cele doua mese pregatite pentru cumetrie ce asteptau sa vina chefliii. Celelalte 6 mese pline cu turisti de duminica plus viitorii cheflii coroborati cu 2 (doi) chelneri generau o concluzie sumbra legata de timpul de asteptare al comenzii. Precizez ca am ajuns la 12:30 si atunci am facut prima comanda de sucuri. Dupa o plimbare sanatoasa prin imasurile si pârleazurile de pe platoul unde se afla vilisoara am observat ca sucurile inca nu venisera.

Am comandat mancarea : 4 ciorbe, 2 pestiuci, o rulada si un jnitel, 2 portii de clatite si o inghetata.Nimic fancy. Chelnerele se invartea ocupat pe la mesele de afara in timp ce dinauntru razbateau acorduri simple de cumetrie. Masa chefliilor avea si ceva mancare spre deosebire de a noastra. Pana sa ne vina noua sucurile, comesenii s-au delectat cu fructe confiate. Intr-un tarziu au venit sucurile. Era ora 1. Dupa inca un ceas au venit ciorbele chiar cand am inceput sa facem planuri de linsare a chelnerelui. Eu m-am oferit sa ma ocup de bucatar. Am strigat dupa osptar sa ne aduca si clatitele intrucat eu si Claudia ne-am comandat decat clatite. A aruncat un “desigur” in timp ce se indeparta. Dupa ce s-au terminat ciorbele, tacere. Cam 2 ceasuri de tacere. Nu mai are rost sa discutam despre calitatea bucatelor intrucat la un asa timp de asteptare as fi mancat si un porumbel viu cu garnitura. (Sau hai sa nu zic porumbel, … o egreta). Dupa o vreme, chelnerele ne spune din proprie initiativa ca odata cu felul 2 o sa ne aduca si clatitele ca sa nu ii stanjenim pe ceilalti meseni cu privirile noastre baloase.

Au venit si felurile principale cu pestiuci mutanti , pastravi de elita crescuti si antrenati la crescatoriile secrete din impreujurimi. (Da, cam pe la 4 fara ceva deliram). Acuma, facand abstractie de coordonata temporala, mancarurile aratau bine si au fost gustoase. Nu am uitat sa ii facem semn chelnerului sa aduca si “clatitutele” iar el a promis ca le auduce numaidecat. Deja, in sufletul meu de om matur stiam ca nu ni le va aduce. Dar el s-a laudat ca sunt deja facute si asteapta sa fie aduse. Au terminat mesenii si felul 2 iar eu ma amageam cu al 3-lea suc si a 80-a tigara. Sau ceva de genul asta… La ora 4:30 au venit clatitele marcand cel mai lung timp de asteptare al mesei din istorie. Reci. Deci chiar ne asteptau de ceva vreme . Sau erau din ziua precedenta. Nu mai stiu ce gust avea caci le-am mancat cu ura si mi-am jurat sa sunt cu o zi inainte sa vin la vila Millenium ca sa dau comanda.

In concluzie, e bine sa sunati inainte ca sa nu prindeti vreo cumetrie pentru ca personalul nu poate face fatza deverului daca afara e frumos deoarece de pe culmea mileniului, intr-o zi senina se vad toate piscurile din imprejurimi.

Click Here to Read More...

Roland Garros

Roland Garros - Str. Horea nr. 2 -Cluj Napoca

chéz Claudia:

OOOhh......UUhhhhhhh......cu Roland Garrosul am aceasta love-hate relationship de cativa ani buni.....e ca un amant care oricat de urat te-ar trata din cand in cand, tot la el te intorci, pentru ca atunci cand te trateaza bine, esti o regina....

Probabil cel mai amplu meniu din oras, condimentat, pe langa felurile traditionale atat de la inima romanului, care presupun halca de carne cu multi cartofi, cu tot soiul de exotisme care suna de-a dreptul innebunitor...........si de altfel singurul loc unde, in Ardeal fiind, am putut manca Vinete Imambaldi si Bame cu pui si rosii ( asa cum se mananca acolo unde m-am nascut, in Baraganul secetos si aspru)....pentru cine nu stie ce sunt bamele, caci stiu ca sunteti multi ( hihihih), ei bine bamele sunt ca niste pastai verzi pline cu seminte, si care, impropriu gatite, se caracterizeaza prin atributul “baloase” ( ca Saint-Bernardul, daca nu chiar mai rau); gatite insa cum se cuvine, constituie o mancare de vara divina, usoare, plina de vitamine si speciala ca si gust


Dar sa nu deviem....Roland Garros......ooohhh! Uhhhh!!!!

Acum cativa ani buni cand l-am descoperit, avea niste chelnerite brici, era mai tot timpul deschis clientelei, orice comandai din generosul meniu venea in maxim 15 minute, toaletele erau curate si asa mai departe.

Acum, au ramas una sau doua din fetele istete......restul, le ia 15 minute numai sa se intoarca la masa, dupa ce ai dat comanda, sa iti spuna ca nu mai au Prigat de piersici.....Ok, zici tu, atunci de visine, aveti? Nu stiu, ma duc sa ma uit.....dupa alte 15 minute afli ca nu au nici din ala, si pana la urma ajungi sa bei bere, nu conteaza ce marca papusa, ce iti pica la mana, numa' adu repede ca am sa lesin de dezhidratare........dar nici una din ele nu starneste aceeasi reactie organica in mine, aia de “mah iti rup fashu', mortii ma-tii de cretin” ca si tipul ala inalt cu privire tampa si miscari teleghidate, care din pacate serveste la masa mea tot timpul in ultima vreme......sau poate doar sunt eu ghinionista si dau peste el mereu............cu meniul vine dupa 20 de min, si atunci zeflemitor, si asa cumva schiopatand cool pe piciorul drept..........daca ai agerimea sa stii deja ce vrei sa comanzi, si ii zici, isi rostogoleste ochii, fornaie, si se taraia la fel de incet spre bucatarie, caci e inca tanar si are tot timpul.........dupa care se aseaza la bar si brusc cuprins de o vioiciune care te lasa si pe tine fara glas, incepe sa flirteze cu chelneritele, vorbind insufletit si gesticuland, in total contrast cu atitudinea de “ sunt spalat pe creier, am o baterie mica in fund care ma poarta spre mese, nu inteleg ce vreti de la mine si practic nici nu ma intereseaza, ziceti repede ce serviti ca am o treaba si ma retineti” de dinainte

[recunosc ca desi de multe ori am avut impulsul de a ma lua de gat cu el, m-am oprit pentru ca pare exact genul ala care il vezi pe Discovery filmat cu camera ascunsa cum isi face laba in ciorba ta]

Si iata si momentul cel mai frustrant al aventurii culinare care a ajuns sa fie Roland Garros, cand bucatareasa ( sarumana doamna, mai aveti bame?) suna din clopotel si pune pe tejghea farfuria cu comanda ta.......si o vezi acolo, aburinda, esti tot cu gura apa si narile frematand, e doar la o intindere de mana de tine, dar bunul simt te indeamna sa il astepti pe mortul-viu sa vina sa iti aduca amarata de mancare, dar mortul, acum mai viu ca niciodata, inghesuie o chelnerita in spatele barului, o inghesuie de o bucata buna de vreme si nu da semne ca ar vrea sa se opreasca in urmatoarele 20 de minute, si o dai in ma-sa si de servire si de tot, te ridici si iti iei singur farfuria, ti-o aduci la masa si iti urezi si pofta buna, numai ca sa iti dai seama ca imbecilul nu ti-a adus nici macar tacamurile, nu mai vorbim de oliviera sau paine. Asa ca te duci la bar, in timp ce mancarea incepe deja sa ti se sleiasca in farfurie si tusesti usor jenat sa le atragi atentia porumbeilor, si mortul-viu se uita spre tine si brusc vezi cum viata i se scurge din priviri, si te intreaba pe tonul ala sedat ce doresti, usor enervat as zice ca i-ai intrerupt ritualul de imperechere.


Vreau sa zic si lucruri bune. Ciorba de pui cu legume, dreasa cu smantana e dumnezeiasca, si e printre putinele motive care ma fac sa ma mai intorc in Roland Garros. Merele coapte cu inghetata, din nou, nota 10. Fripturile sunt generoase, pestele e bun, cafeaua e Lavazza, combinatiile de sosuri si garnituri iti fura mintile, preturi peste medie....

Si iata al doilea moment de frustrare cand iti vine sa pui mana pe mitraliera si sa procedezi ca in scolile americane.....toaletele!

Trebuie sa recunosc ca sunt umblata......umblata prin multe toalete...de la oras, de la tara, din metropole, din apartamente.....mai rele, mai bune.....dar de cand mama m-a facut, si de cand natura m-a pus in situatia de a folosi toalete, nu am vazut ceva mai inspaimantator decat toaletele din Roland Garros. Nu a fost tot timpul asa. Erau vremuri cand aratau ca niste toalete normale, aveau zile mai bune si zile mai proaste.

Acum, sunt convinsa ca haznaua din gara Mizil arata mai elegant si e mai ingrijita.

Nu vreau sa stric o recenzie culinara cu amanunte scabroase, dar daca trebuie sa folositi toaleta din Roland, tineti minte urmatoarele sfaturi: mergeti intotdeauna inainte de a manca si nu dupa ( nu stiu daca un stomac plin ar avea acelasi nivel de toleranta la mirosurile pestilentiale); luati o mana zdravana de servetele de pe masa, caci hartie igienica nu exista niciodata si banuiesc ca nu va tenteaza sa incepeti sa scrieti poezii pe peretii baii; intotdeauna suflecati-va blugii sau pantalonii, apa are constant 1 -2 cm pe jos; sa nu va asteptati sa gasiti un sapun, exista doar un aparat care scuipa o spuma dubioasa cu care probabil va murdariti mai tare si in nici un caz nu va curatati.

Practic, ce vreau sa zic e ca mai bine va tineti pana acasa....Sincer!!!!!


Dar cum spuneam......sunt zile cand amantul meu ma trateaza ca pe o printesa! Servirea e prompta, mancarea delicioasa si traznita, atmosfera are un “vibe” de zile mari, nici urma de mortul viu si daca as avea curaj sa intru in toalete sunt sigura ca as descoperi ca tocmai au fost pe acolo cei de la vidanjare.

( ma rog, asta in rarele ocazii cand chiar poti merge si manca in voie, simtindu-te bine, caci mai nou daca ai facut 15 ani si nu iti serbezi ziua cu clasa la Roland Garros, nu existi, si atunci ptr muritorii de rand nu e disponibila decat pizza, sau nici aia, nu e disponibil nimic......cumetrii, paranghelii, botezuri......mai o lautareasca, mai niste socrii, fosti securisti dupa cum arata, care se imbata si vorbesc tare, sunt rare ocaziile sa iti mai tihneasca....)

Nah ca nu m-am abtinut si am mai zis o rautate, chiar cand ma pregateam sa inchei pe o nota optimista.
Si daca indurati cele de mai sus, tot se merita sa mergeti.Poate fi o experienta culinara deosebita ( din toate punctele de vedere, hihihih!!!!)

Iubite, in genunchi ma-ntorc la tine!!!!!!!

Click Here to Read More...

Intra românul , iese dragonul

Restaurant chinezesc : 2 Dragoni , Str. Rahovei Nr. 7A, Cluj-Napoca


chéz Claudia:

Sambata dupa masa, vreme splendida de toamna, observ ca au ruginit deja frunzele, simt o plictiseala de weekend, el zice hai sa iti fac o surpriza, mergem undeva special, eu ma las pe mana lui, ca de atatea alte ori ( si niciodata nu iese bine), viram spre Grigorescu, si de acolo sus pe deal pe strada aia penala si valurita marginita de case de revista....( mi-o fi luat vila?).....mi-aduc aminte vag ceva si incep sa pun cap la cap informatiile, deja intuiesc cam unde mergem, imi trecuse parca pe la ureche zilele trecute cum ca s-a deschis un local chinezesc in zona ( noi fiind mari devoratori de bucatarie exotica si vesnic nemultumiti de ce gasim la capitolul acesta in tara)....zic hait! ca s-a gandit bine micutul, poate am dat lovitura de data asta.......


Lampioane rosii la poarta, cale de acces pietruita marginita de pini inalti, casa impresionanta pe 3 etaje, o terasa modesta intr-o parte, cateva masini mai scuturate in parcare, si ceea ce se intrezarea ca o priveliste minunata spre oras...toate semne bune, zic!.....incep sa am indoieli in momentul in care mai trag un ochi spre terasa.....mocheta verde penala ce aduce a gazon murdar, mese si scaune de terasa de cartier.......ma gandesc: lasa, macar sa dea domnu sa fie chinezu in mana azi!.....inauntru e ca un "crime scene"......de fapt ca un mass-murder scene.......pereti rosii, draperii rosii, perdele rosii, covoare rosii, scaune si mese imbracate pompos in catifea rosie......abator sau bordel....inca nu ma hotarasc! incepe sa mi se cuibareasca in cap ideea ca ceva nu e bine....dar inca mai sper in inspiratia de sambata a bucatarului ( recunosc ca m-am uitat atent in curte, am zarit caini si pisici in libertate, aveau toate membrele, zburdau fericiti, am rasuflat usurata, deci e pe baza de porc , vita si pui only!!!)
ne asezam la "vitrina" , privelistea intr-adevar superba, 180 de grade cat vezi cu ochiul, meniurile vin repede, ochiul meu contabil deja evalueaza situatia de la primele pagini, preturi ok, comparabile cu cele de la celelalte restaurante chinezesti din oras.......stabilim repede ce vrem, vine o donshoara cam plictisita si usor jenata de bluzica cu dragoni cauciucati pe care trebuie sa o poarte, ma dau diva incercand sa comand "porc cu alune....." si "pui in sos dulce-acrisor" dar mi-o taie sec spunandu-mi sa ii zic numere.......( ce e cu toata nebunia asta din restaurantele chinezesti? am vazut restaurante romanesti cu meniuri mai impresionante si mai lungi unde nu erai fortat sa ceri doua portii de 30 cu o garnitura de 12, si un 24 la doua pahare)........indrug numerele aferente, donshoara pleaca la fel de dezinteresata ( incep sa ma panichez dar tin minte ca la intrare mi-au zambit de dupa o tejghea 2 ochi oblici.......tin sa fie un pic de autenticitate, macar asa, de palmares....)
Pana vin portiile mai studiem localul, un spectacol in sine......asta cu mult rosu am stabilit-o......cea cu mult kitsch e de la sine inteles......decorul e cumva pomposo-ieftenut....observ ca pe masa nu e nimic, nu tu sare, nu tu servetele, nu tu scobitori, nu tu sos de soia ( lasa-ma sa ghicesc, ca peste tot in romania daca vrei un amarat de sos de soia trebuie sa il platesti!!!). ......frunzarim meniul, asa, pour le fleur de coucou.....chinezii au umor.....desi in cateva randuri s-au descurcat fara cusur in a scrie corect rata varza peste , din loc in loc fac glume : carne de raza; besde prajit; piepte de pui, etc........ce e drept, am ras!!!!! aia cu traducerea in engleza a "pieptului de pui" drept "chicken chest" a fost de milioane.......bine ca nu au zis chicken boobs! repet, chinezii au umor......
Mancarea ajunge nesperat de repede, si da, pana si asta mi s-a parut suspect! Portii decente spre marisoare. Acum, sa ne intelegem....intamplarea a facut ca viata sa ma poarte prin diferite restaurante chinezesti adevarate, reusite ( si nu, nici unul nu era din Romania).....stiu cum trebuie sa arate un pui cu sos dulce acrisor......rosiile proaspete taiate in bucati mare, care imi aduc aminte de dupa amiezele de vara de la tara cand bunica lua gatu la cate un pui si hranea toti plozii de pe ulita, nu au ce cauta in bucataria chinezeasca.......puiul meu nu e nici dulce, nici acrisor, e nicicum..........porcu cu alune......e la fel de nicicum.....noroc cu alunele........mari frumoase uleioase proaspat scoase din cutia Felix....macar dau un pic de gust ansamblului.........am mestecat la toate aceste feluri de mancare nicicum cam 45 de minute pe ceas, ceea ce in cazul meu e foarte mult......nu e nimic mai nasol decat sa rumegi mult si bine o mancare care nu iti face placere ! nu se mai termina odata....ca intr-un basm dulce acrisor chinezesc........sau ca intr-un film din ala de pe vremuri, lung cat o zi de post, in care aceeasi indivizi se bateau cu aplomb 2 ore fara intrerupere.......alea cu razbunarea dragonului, si cu intra tigrul, iese porcul si alte animale de pe langa casa omului....casa omului chinez!......drept pentru care am zis sa mai si iesim dara!!!!!!!
Nu inainte de a verifica si toaleta ( am inteles ca un review de restaurant nu e complet daca nu zici si de pisoar).....toaleta pentru doamne e la etaj....ocazie cu care imi aduc aminte ca exista si un etaj...si inca unul peste el......ocazie cu care imi dau seama de fapt ca ma uit la o hardughie, un casoi pe 3 nivele, imens, tot amenajat frumos in aceeasi culoare isterizanta de rosu sangeriu, fiecare etaj cu zecile lui de mese........asteptandu-si impopotonat miile de mancatori........stimati telespectatori, vorbim despre un local in care cu usurinta ar putea lua loc o mie de clujeni, fiecare cu 22-le lorin farfurie, cu 48-ul la tava sau cu 35-ul picant......ceea ce trebuie sa recunoasteti ca este o utopie.....ceea ce ma face sa ma intreb care este de fapt scopul exact al ridicarii acestei cladiri....acestei mancatorii mai bine zis........sus la etaj dau peste si mai multi ochi oblici, de data aceasta mai putin binevoitori ca cei de jos, ci dimpotriva, as zice, in paranoia mea, ca erau chiar oleaca speriati........onorez repede toaleta ( curatel, dotat, fara plangeri), ma mai minunez odata de gigantismul cosmeliei si cobor repede caci am senzatia ca aud in spate zdranganit de sabii.......
Achitam nota la bar caci nu a mai venit nimeni sa ne intrebe de sanatate, ochii oblici de la tejghea incercand intr-un gest sublim de bunavointa sa ne intrebe daca ne-a placut ( oricat as incerca sa imi amintesc, increngatura de cuvinte bolovanite intr-o pseudo romana nu imi vine nici cum in cap, stiu doar ca a fost de-a dreptul hilar).........plecam, eu urzind deja in cap o realitate neguroasa in care triadele au invadat in sfarsit Clujul, ridicand constructii de taina, ambigue si misterioase, loc de intalniri periculoase unde la o portie de 39 poti face si desface afaceri dubioase cu adidasi si pasta de dinti cu cianuri.
Recomand, pentru inceput, pentru amatorii de bucatarie chinezeasca fara iz de gogosari si ceafa la gratar, restaurantele chinezesti din Budapesta, intalnite la orice colt de strada, unde pentru o suma modica gusti un pic din divinul Orient. Dar despre toate acestea, si multe altele, intr-un episod viitor........


Posted by alacluj at 10:44

Labels: 2 dragoni, chinez, cluj, critica, culinar, doi, gruia, mancare chinezeasca, rahovei, recenzii, restaurant chinezesc, rosetti

Click Here to Read More...

ket sárkányok (doi dragoni)

Restaurant chinezesc : 2 Dragoni , Str. Rahovei Nr. 7A

chéz Ionel:

Astazi pe la 6 aveam chef de plimbare asa ca ne-am suit in masina si am zis s-o surprind pe Claudia ducand-o la cel mai recent restaurant chinezesc deschis in Cluj. Stiam strada asa ca am pornit in cautari. E vorba de cea mai abrupta strada din oras si poate una din cele mai scumpe deoarece urca spre zona Gruia. E vorba de strada Roset(t)i. M-am amuzat sa observ ca restaurantul a aparut in locul unui fost sediu UDMR asa ca l-am etichetat repede: "la chinezu' ungur". N-am stiut sa intru cu masina in parcarea proprie ,deci am mers pe jos pe aleea lunga ce conduce spre restaorant si ne-am lasat latrati de cainii vecinilor. Eu in locul lor n-as fi fost atat de vocal in preajma unui local ce provine de pe un continent unde se mananca patrupede latratoare.


Evident ca la chinezu' nu vei gasi caiini pe meniu insa macar o gogosica de pui cu susan, un sos dulce acrisor, un purcel cu arahide tot trebuie sa aiva. (Aceste cugetari mi-au parvenit in timp ce umblam pe alee spre local). Odata ajunsi, intram - liniste. Si mult rosu. De fapt cred ca numai in maruntaiele dragonului mai e atata de rosu. In fine, daca e sa fie chinezesc, atunci sa fie rosu. (Si sa traga cu ochiu ;). Amplasamentul e foarte bun, inalt si panorama orasului e incantatoare. Ne-am asezat la geam si am tras un ochi peste meniuri. Nefiind prima data la un chinez, avem deja niste meniuri preferate asa ca am purces in a le gasi. N-a fost usor pentru ca patronii localului chineji fiind s-au gandit sa scrie ei insisi meniul la calculator. (oare cum arata o tastatura in chineza?) ca sa dea un aer de pitoresc mandarin. Adica s-au ambitionat sa il scrie in limba romana chiar ei. Altfel nu imi explic prezenta pe meniu ale unor feluri nemaiauzite cum ar fi "raza" (dack) si "besde" (fish). Pentru un moment am fost cucerit de "chicken chest" dar am zis sa nu ma risc ca poate n-are si "breast"-ul inclus. Gogoselele mirobolante descoperite la chinezu' din Budapesta (si de care inca nu am gasit nicaierea in alte parti) , nu se regaseau pe meniu , insa ar fi putut sa fie chiar "pieptul de pui cu susan". Am considerat ca nu merita riscul si nici nu merita sa incerc sa ii explic chinezoaicei cum arata niste gogosele originale de la chinezu original din Budapesta.Cine stie ce chestii rotunde imi aducea...
Locatia- de elita, preturile - de fastfood - si asta nu e ceva rau, insa trebuie sa recunosc ca nu mi s-a parut o combinatie de incredere. La chinezu, de obicei e bine sa comanzi doua feluri de mancare si sa le amesteci, recte sa iei un purcel (sarat cu alune) si un pui dulce-acrisor. Combinatia e de miloane. La fel am facut si acum, am comandat un purcel Gong-bao (cu alune americane ;) si un pui dulce-acrisor. Mancarea a sosit repede (ca la fast-food, unde o are pregatita) si am recunoscut la fel de repede bulionul de aprozar folosit la gatirea puiului. Mancarea prezenta rosii proaspete si ardei din piata de la producator. Bag sama ca e genu de restaurant chinezesc unde te serveste Yan Gonga-Lo dar iti gateste tanti Lenuta. In fine, macar bulionu era dulce si proaspat. La fel si ardeiul gras gatit dupa modelu "de ghiveci". Purcelu a fost mai reusit dar numai pentru ca eu gasesc sarmant izul de tigaie arsa folosita la gatirea lui. (chiar imi place desi nu stiu cat e de sanatos). Amestecand cele doua feluri a rezultat ceva chiar mancabil insa nu se ridica peste nivelul mancarii de fast-food chinezesc de la noi. Am mancat rapid, am baut apa rece adusa la masa fara sticle si am cugetat adanc: "o fi de la robinet sau de la izvorul sursa 9 - Borsec ?". N-a stii nimé ! Pe draguta masa chinezeasca era o "solnita" pentru scobitori insa goala. M-am dus la alta masa unde am gasit o scobitoare. Buna si aia. Bine ca nu a trebuit sa o impart cu Claudia, ea are dintii mai desi. Dupa masa am platit pretul corect (38 Ron) , am lasat un bacsis fortat si ne-am indreptat repede spre iesire, trecand pe langa o masina cu numar preferential: YAN. Rosie.

Click Here to Read More...