vineri, 28 septembrie 2007

Hidalgo

Restaurantul Hidalgo , str Donath 65 , Cluj

HIDÁLGO s.m. Titlu purtat, în evul mediu, de unii nobili spanioli; persoană care purta acest titlu. – Din fr., sp. hidalgo. Sursa: DEX '98 (cel mai mic rang nobiliar spaniol).


Bine v-am gasit cu impresii proaspete despre locanta cu pricina, atat de proaspete incat as mai putea avea carne de vacuta intre dinti. Dar sa o luam incetisor si cu inceputul, Hidalgo este un nume sonor insa acesta provine ori de la numele calului cu acelasi nume ori de la un rang nobiliar entry-level din Spania. Avand in vedere ca nu am fost intampinati la intrare cu banite de fân proaspat, tind spre a doua ipoteza.
Haios pentru unii insa acest local ne-a fost recomandat de Alex (acelasi Alex de 45 de kile care s-a suparat pe mine ca am scris despre el pe blog ca are 45 de kile, el pretinzand ca are 50 acuma. Pentru a respecta si varianta sa de realitate, voi face referire la el drept "Alex-care-are-45/50kg" ). Haios pentru ca se zice ca daca doresti sa vezi unde se mananca bine in oras, e bine sa te tii dupa un gras si in mod cert vei ajunge intr-un loc cu mancari savuroase, insa eu m-am tinut ieri dupa Ovi (care nu stiu cate kile are dar e gras:) si am ajuns la un chiosc de forneti.

Asadar mergand noi pe strada careia Claudia ii tot spunea in gluma "strada Doughnut" (iar eu ma amuzam - ce sa-i faci, glume de gurmanji) , dam de un restaurant :Taverna Gurmanzilor. Strig hopaa, astia ne-a facut birt ! Parcam unde nu trebuia si ne indreptam cu pas lacom catre lupanar. Pe terasa facuta pe trotuar, un ins molfaia cartofi prajiti. Ma chiorasc la el in farfurie ca sa vad cum se mananca in acest loc si nu observ decat un ficatel ars de pui. Sper ca nu era o cacareaza pentru ca asa arata. In fine, nici preturile nici deverul nu l-au recomandat ca pe un local serios asa ca ne-am continuat drumul pe jos inspre Hidalgo. Diii Hidalgo !
Hidalgo este de fapt o viluta la strada si cand intri, la parter te intampina o brutarie cocheta scaldata in miresme proaspete de cocaturi. Au si jos mese, dar fiind firi ambitioase, am urcat la etajul 2 al vilutei incinsa cu un brâu de geamuri mari prin care poti da niste ochiade invidioase caselor gospodaresti din cartierul Grigorescu sau, daca esti o fire mai romantica, poti sa iti pierzi privirea peste dealul impadurit al Cetatuii unde incepe sa se astearna toamna. Sau, daca esti o fire pioasa, te poti reconverti la vreo 4 culte religioase diferite ce si-au ridicat salase erecte pe strada Doughnut in timp ce astepti masa.
Am primit meniurile ,iar eu eram setat pe vacuta asa ca am comandat un gratar de vita in sos de piper verde cu cartofi aurii, iar Claudia si-a luat o salata de varza proaspata udata de mirul primaverii. Cu cotlet de porc. In fine, a trebuit sa ii repetam chelnerului de 2-3 ori comanda. Insa a dovedit ca e istet si s-a intors din drum sa ne intrebe daca apa plata pe care o comandasem sa fie minerala sau plata. In timp ce asteptam mancarea, ne-am rotit privirile prinprejur si nimic nu ne-a deranjat la ochi , localul e curatel, intim, luminos, comod cu destul gust decorat fara sa fie nimic tipator. Are chiar si o "Baie pentru Dama" in caz ca aduceti asa ceva cu voi. Ca peste tot in ultima vreme, si acest local avea o dotare de ultima ora: respectiv o oratanie tipacioasa fara dinti si cu scutecul infoiat. In fine, omul trebuie sa manance, chiar daca e om-parinte.
Pe cand socoteam noi ca trebuie sa soseasca bucatele, auzim sunetul distinct pe care il face o farfurie cazânda. Zic: sper sa nu fie purcelul Claudiei ca pana il aduna astia de pe jos sa i-l aduca , are sa mi se raceasca vacuta. (domnu patron de la Hidalgo ! glumesc !) In fine, aduce ospatarul farfuriile , arunca o privire preocupata si da din cap multumit de felul in care arata masa. Sosul de piper verde mai cere un praf de piper matur, dar vacuta e de exceptie. Cartofii arata cumva prea aurii si asta ma face sa cred ca nu sunt proaspat facuti ci probabil semi-preparati de dimineata iar acum doar incalziti. Purcelul e delicios si imbelsugat ,iar salata de varza e impecabila. Hotaram cu Claudia sa ii dau la schimb o halca de vaca pentru o halca de porc, ocazie cu care observ ca partile marginale ale cotletului de porc in mod cert prinsesera si zile mai bune. Acuma au doar miresmele unei carni in ultima zi a termenului de garantie. Am mancat tot, constinciosi, am folosit "Baia de Dama", scobitorile, servetelele, scrumiera, am platit 45 de RON si am plecat incantati insa nu dati pe spate. La Hiiidalgo! poti manca bine oricand , insa se preteaza cel mai bine unei cine romantice asezonata cu un vin rosu si eventual departe de carnea de porc !





Un comentariu:

uitnecil spunea...

e bun e bun :)) ... am ras bine .... si mi s-a facut si pofta...